TREBUIE SĂ NUMERI CALORIILE CA SĂ SLĂBEŞTI?

-sau cum se suceşte uneori realitatea caloriilor încât să fie antipatică-

Caloriile contează la slăbit. Caloriile sunt greu de numărat. Ambele propoziţii sunt, simultan, adevărate.

Un truc uzual de pseudonutriţie din spaţiul public vine cu afirmaţia: „nutriţioniştii te pun să-ţi numeri caloriile”, care face automat antipatici nutriţioniştii. Tocmai, nutriţioniştii nu te pun să numeri caloriile. Cu siguranţă când eşti pus să alegi între nutriţionistul antipatic care te pune să numeri calorii....şi alternativa simplă, care pare a fi la fel de eficientă şi nu te pune să numeri calorii....alegerea pare simplă...

Al doilea truc e că „nu doar caloriile contează” e transformat în „caloriile nu contează”. Prima e adevărată, a doua e falsă.

Practic, multe din trucurile celor ce vor să vândă ceva prin marketing înşelător pot apela la astfel de ancore mentale: caloriile sunt greu de numărat, caloriile „n-ar conta” (fals).

CARE E ADEVARUL?

Adevărul e că până acum, în nutriţia slăbitului (spun aşa ca să nu zic doar nutriţia obezităţii, pentru că de multe ori e de slăbit şi în interiorul normalului sau la suprapondere), nu s-a găsit niciodată că ar funcţiona altceva decât DEFICITUL CALORIC. Dar simultan e adevărat că, dincolo de deficitul caloric, e foarte important ca alimentaţia să fie şi de calitate, nutritivă. Deci intervenţia ştiinţifică de slăbit are la bază o alimentaţie cu deficit caloric şi, în acelaşi timp, de mai bună calitate.

Iar de aici se complică...

CE DEFICIT? DIN CE SE CALCULEAZA?

Aici de această dată vin cu un insight. În cabinetele de nutriţie se face o măsurătoare numită BIA (analiza prin bioimpedanţă), ea aduce cele mai bune estimări de metabolism bazal. Coroborat cu ce semnalează pacientul/pacienta, şi anume cum arată alimentaţia şi care e istoricul, un nutriţionist bun cam poate estima „din ochi” zona de calorii unde cineva se menţine. Din ea se face deficitul PROGRAMAT. De exemplu eu mă menţin pe la 2600-2700 kcal/zi, slăbesc cu 2000 kcal/zi (ceea ce e confortabil şi de invidiat...).

Deci, deficitul se aplică la ceea ce pare a menţine un om într-o anumită perioadă. Aici mai vin factorii de confuzie legaţi de traiectoria greutăţii. De exemplu e un mare succes să şi opreşti pe cineva din drumul în sus cu kilogramele. Am avut adeseori astfel de cazuri. Uneori le-am avut după keto, când s-a încercat tranziţia la o dietă normală. Dacă o să mă urmăriţi pe Substack o să aflaţi că sunt un prescriptor de „medium carb”. Nu recomand low-carb, din motive pe care le pot explica în alte articole (şi o voi face), recomand carbohidraţi mai ales pentru sustenabilitate şi pentru menţinerea unui grad de homeostazie (de echilibru) pe care îl avem înnăscut. În plus sacrificarea carbohidraţilor din low-carb vine şi cu nevoia de a compensa altfel. Carbohidraţi buni sunt, de exemplu, fructele, mazărea, pâinea integrală.

Revenind, deficitul de aprox. 700 de kcal/zi e stilul meu uzual de lucru. Dacă estimez că te menţii cu 2000 kcal/zi voi recomanda o dietă de 1300 kcal/zi. În care să fie ce se poate mai bine şi în ordinea în care se poate cel mai bine plia pe programul şi preferinţele individuale.

O ultimă paranteză: „kilogramul de om”, aşa cum e omul, cu ţesut conjunctiv, carne, oase, ce avem şi noi, e cam 7000 kcal. La un deficit de 700 kcal/zi (adică dacă scazi cam 700 kcal din caloriile de menţinere) pierzi într-o lună 700 x 30 = 21.000 kcal, împărţit la „kilul de om” = 3 kilograme pe lună.

-700 kcal/zi -> -3 kg/lună. E versiunea mai precisă la „deficitul de 500-1000 kcal/zi duce la minus 2-4 kg/lună” sau...0.5-1 kg pe săptămână.

VARIANTA INVERSĂ

Ca specialişti tratăm şi denutriţii. În denutriţie baza e exact inversul: dietă HIPERCALORICA. Sau pentru cei ce vor să se îngraşe. Am fost o vreme unul din extrem de puţinii prescriptori pentru slabi care vor să se îngraşe, în rest e oricum saturată piaţa.

O MENŢIUNE DE TIP PARANTEZĂ

Scriu aceste articole NU PENTRU A ATRAGE PACIENŢI si rog şi cititorii de Substack să nu mă antipatizeze că nu pot lua pacienţi, accesul la mine e extrem de dificil. Deocamdată fac menţiunea împreună cu scuzele de rigoare, ştiu că sunt un medic căutat, dar nu asta caut prin articole şi prin prezenţa mea media, în general. Ba TOCMAI DE ACEEA am pornit acest newsletter, să ofer cât de mult din ce pot, dar nu la cabinet, ci din confortul propriului birou şi cu gândul că...poate cineva găseşte ceva profitabil în articolele mele. Asta dacă nu sunt doar lectură plăcută non-fiction, pur şi simplu. Aşa cum cred că e şi cartea mea „Diabetul pe înţelesul tuturor” (se comandă uşor online, dacă sunteţi interesaţi).

CUM POŢI PĂCĂLI CALORIILE FĂRĂ SĂ NUMERI?

Poţi. În primul rând eliminând cât de mult se poate din JUNK. Pot scrie aici, pe Substack, in deplină libertate editorială. Junk sunt şi majoritatea napolitanelor, biscuiţilor, patiseriilor. Care ar fi una din particularităţile junk-ului? Grăsimi multe, pe care nici nu le conştientizezi bine. Puţini conştientizează biscuitul ca fiind un aliment gras. Mai ales cu grăsimi solide, ca cele de palmier, şi mai ales că nu-ţi rămâne nimic pe mână după un biscuit....

În al doilea grăsimile de gătit, iar aici sunt două versiuni: vegetale şi animale. Ambele se pot tăia în linişte. Grăsimile animale saturate, dincolo de tot zgomotul media, se pot reduce în linişte, nu sunt grăsimi esenţiale. Putem trăi fără ele, nu suferă nimeni. În loc de smântână -> iaurt/kefir, în loc de unt -> cremă de brânză de tip Philadelphia/Almette (sau ce preferă fiecare). La lactate eu prefer să las normal fat, de exemplu laptele de 3.5%, asta din nişte calcule pe care poate cândva le voi detalia. Reducerea uleiului aduce mult, caloric, în special în cazul celor ce mănâncă relativ multe alimente care înglobează ulei la gătit (aşa cum sunt cartofii prăjiţi şi şniţelele/paneurile). Dar se poate menţine un pic de ulei de măsline, pus intenţionat şi în cantitate mică, de tipul 2 linguriţe/zi. Am şi calcule mult mai avansate dar încă „îmi reglez tirul” cu acest Substack, în ce priveşte nivelul de detaliu în care să intru.

În al treilea rând grăsimile propriu-zise din mezeluri, carne şi brânză grasă. Şi eu iubesc caşcavalul dar încerc să nu exagerez. O variantă bună la caşcaval e răzălirea sau topirea. Pare mai mult. Pâine integrală + Philadelphia + caşcaval răzălit = combinaţie practică şi uşor aplicabilă şi perfectă în cadrul unui meniu de slăbit. La carne...mai rar carnea grasă şi mezelurile, în special cele de tip pastă (crenvurştii). Paranteză lingvistică: crenvurşti vine de la „hrean”, kren. Kren – wurst. Paranteză nutriţională: recomand în mod tenace ouăle, cu tot cu gălbenuş. Şi pentru slăbit dar şi aşa, în general.

ŞI ÎNAPOI LA TEORIILE CARE NE FAC DEGEABA ANTIPATICI...CA SĂ PARĂ ALŢII SIMPATICI…

Nu, nu trebuie să numeri calorii. Dacă e să fii atent(ă), totuşi, la un ingredient care poate fi important în balanţa de calorii, propun grăsimile. Iar altul e alcoolul.

Dintre grăsimi, câteva care se pot reduce simplu sunt din:

-reducere junk;

-reducere grăsimi de gătit (da, alternativa poate fi inclusiv cuptorul, air-fryerul, orice găseşte cineva practic pentru acest sc);

-selectare sortimente mai slabe de carne/brânză.

O altă observaţie de tip paranteză: uneori nu merită înlocuirea TUTUROR surselor grase cu surse slabe, ba chiar aş zice că la iaurt merită cel mai puţin. De exemplu o cantitate x de brânză grasă echivalează cu o cantitate y de brânză slabă. Pentru cei ce preferă grasă...grasă să fie. Dar gramaj mai mic. Cei ce preferă slabă, de exemplu cottage/Făgăraş...sunt avantajaţi. Mai multe proteine cu puţine grăsimi.

ŞI DA, CONTEAZĂ CALITATEA CALORIILOR

Caloriile nu sunt ceva abstract, sunt energia care vine din alimente. Şi, desigur, e bine ca alimentele să fie de calitate. Iar dacă e ceva ce e şi folosit terapeutic, de exemplu „o dietă”, mai contează şi calitatea, şi plasarea, şi potrivirea cu persoana în cauză.

Pe curând, cu noi articole. Până în martie 2026 articolele mele de substack, ca acesta, sunt gratuite, ulterior voi mai revedea politicile. Mulţumesc mult celor, deja, mai mulţi abonaţi plătitori pentru încrederea pe care mi-au acordat-o, mai probabil pentru că m-au urmărit în alte medii, am în plan să o recompensez cu articole care sa aduca o doză de valoare cititorului...Iar ce inseamnă asta voi mai vedea din mers. Ce încerc să aduc aici e o lungă experienţă de cabinet şi poate o viziune…destul de relaxată si flexibilă„pentru un doctor”...dar care mereu are în spate o bază ştiinţifică verificabilă.